• Cabinet de Fericire

Tulburările de personalitate



Personalitatea unui om este compusă din modul său de a simți, gândi și acționa. Acest mod de a fi este influențat de mediul înconjurător, de experiențele de viață avute și de caracteristici moștenite genetic. Personalitatea unui om rămâne, de obicei, neschimbată pe parcursul vieții, existând însă și excepții.

Acestea sunt cazurile în care o persoană suferă de o tulburare de personalitate, având un model rigid și nesănătos de gândire, funcționare și comportament. O persoană cu o tulburare de personalitate are probleme în a înțelege oamenii din jur și a relaționa cu ei și situațiile în care se găsesc. Acest lucru înseamnă că reacțiile sale pot fi dramatice, anxioase, inhibate sau excentrice, adică anormale raportat la ceea ce se așteaptă cei din jur. Dacă tulburarea este gravă, ea îi poate aduce persoanei probleme și limitări semnificative în relații, în activitățile sale sociale, la muncă sau la școală.

O persoană care suferă de tulburări de personalitate are anumite dificultăți de percepție și o inabilitate de a-și ajusta comportamentul în funcție de circumstanțele în care se regăsește la un anumit moment. De exemplu, în cazul tulburării de personalitate de tip borderline, persoana trăiește cu o teamă puternică de abandon, real sau imaginar.


În cele ce urmează vom vedea care sunt cauzele tulburărilor de personaliate.

Studiile sugerează că tulburările de personalitate pot proveni dintr-o combinație a genelor pe care le moștenește cineva și din influențele timpurii ale mediului în care persoana se dezvoltă. Astfel, o experiență dureroasă din copilărie, cum ar fi abuzul sau neglijarea, poate conduce la o tulburare de personalitate.

Dacă în vechime, oamenii îi considerau pe cei care suferă de astfel de tulburări leneși sau malefici, astăzi, oamenii de știință au ajuns la concluzia că inclusiv limbajul abuziv al părinților poate predispune copilul la dezvoltarea unei tulburări de personalitate în viitor.


Tulburările de personalitate au mai multe forme, sistemul de diagnosticare a acestora identificând 10 tipuri diferite, grupate în trei categorii.


1. Suspicioase:

Tulburarea paranoidă

Tulburarea schizoidă

Tulburarea schizotipală

2. Emoționale și impulsive:

Tulburarea borderline

Tulburarea histrionică

Tulburarea narcisică

Tulburarea antisocială

3. Anxioase:

Tulburarea de personalitate evitantă

Tulburarea de personalitate dependentă

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă

Tulburarea paranoidă: Persoanele cu această afecțiune mintală suferă de paranoia, o neîncredere neîncetată și suspiciune față de ceilalți, chiar și atunci când nu există niciun motiv pentru a fi suspicioși.

Tulburarea schizoidă: individul prezintă un tipar constant de indiferență față de ceilalți și de izolare socială. Aceasta poate fi inclusă în spectrul caracterizat prin absența exprimării emoțiilor, excentricitate și inabilitatea de a construi relații sociale. Este o tulburare relativ rară, persoanele având un cerc restrâns de posibilități de exprimare și de experiențe emoționale.

Tulburarea schizotipală: cei care se înscriu în această tulburare de personalitate sunt prin excelență persoane introverte care trăiesc într-o lume interioară, detașați de exterior și de lumea reală. Lipsa prietenilor, suspiciunea exagerată sau distorsiunile cognitive (convingerea că se vorbește despre ei sau ceilalți oameni îi doresc răul), anxietatea și disconfortul semnificativ în relațiile sociale, comportamentul ciudat sau bizar sunt semne vizibile și caracteristice ale tulburării de personalitate schizotipale.

Tulburarea antisocială: cei care suferă de acest tip de tulburare folosesc adesea înșelătoria și manipularea pentru a obține ceea ce își doresc. De regulă, ceea ce își doresc este din sfera banilor sau puterii. Aceste persoane sunt deseori implicate în scheme complicate de înșelătorie, în operațiuni de tip catfish (atunci când prezinți în mod eronat o altă identitate în mediul on-line, cu scopul de a câștiga încrederea unei persoane, în vederea obținerii unor foloase materiale), pot folosi intimidarea sau agresivitatea și pot chiar ajunge până la comiterea unor infracțiuni cu violență precum tâlhăria, violul sau omuciderea.

Tulburarea borderline: mulți psihologi și psihiatrii au ajuns la concluzia că acest tip de personalitate este cauzat de un episod traumatic (abuz sexual/fizic/verbal) care a avut loc în perioada copilăriei. Cercetările susțin parțial această teorie, deoarece nu toate persoanele diagnosticate cu Tulburare de Personalitate Borderline (TPB) au avut o experiență traumatică în copilărie. Desigur, nu putem exclude percepția subiectivă asupra unui eveniment, care, obiectiv nu a fost traumatic, însă pentru persoana în cauză a avut un impact emoțional puternic (negativ).

Tulburarea hristionică: Tulburarea de personalitate histrionică include următoarele:

Nevoia de a fi în centrul atenției, egoism de tip captativ ("vânător"), slabă capacitate de transfer afectiv, sociabilitate, sugestionabilitate, toleranță redusă la frustrare, hipermotivitate (exagerare în exprimarea emoțiilor), plâns facil, superficialitate, labilitate emoțională, comportament teatral, manipulator, seducător, de atragere a atenției asupra sa prin aspectul fizic (seducție prin comportament și înfățișare).

Tulburarea narcisică de personalitate este caracterizată printr-un model de grandiozitate (fantezie sau comportament real), o nevoie copleșitoare de admirație și, de obicei, o lipsă totală de empatie față de ceilalți.

Tulburarea de personalitate evitantă: cele mai multe persoane au o atitudine evitantă în anumite momente din viața lor, mai ales când doresc să se elibereze de anxietate ori atunci când se confruntă cu alegeri sau situații dificile. Aceste tulburări, în general, sunt tipare de comportament de durată care nu respectă normele culturale care provoacă suferință pentru un individ sau pentru cei din jur.

Tulburarea de personalitate dependentă: Persoanele care se confruntă cu tulburarea de personalitate dependentă consideră că nu pot trăi pe propriile picioare și au în permanență nevoie de sprijin și încurajare. De asemenea, se simt în permanență anxioase și le este teamă că vor fi părăsite și vor trebui să se descurce singure. Au nevoie de un partener care să le ofere atenție și protecție.

O persoană cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă poate fi caracterizată ca fiind una perfecționistă, constant preocupată de reguli și de ordinea lucrurilor, cu un caracter inflexibil. Aceste persoane se pot pierde adesea în detalii, neglijând obiectivul major al activității. Pot fi atât de implicați în clarificarea fiecărui detaliu, încât nu mai finalizează proiectul ca întreg. Proiectele care ajung să fie terminate sunt verificate de un număr foarte mare de ori pentru eventuale greșeli, unele fiind insesizabile sau nesemnificative.


Tratarea tulburărilor de personalitate depinde de situația fiecărui pacient și de gravitatea afecțiunii. Psihoterapia este principala modalitate de ameliorare a tulburărilor de personalitate și are ca scop reducerea comportamentelor care interfereaza cu funcționarea optimă și cu relațiile. Dacă simptomele prezentate mai sus vi se par cunoscute, nu ezitați să mă contactați pentru a stabili o întâlnire.