• Iulia Blănaru-Maier

Tulburarea de somatizare




Tulburarea de somatizare este o afecțiune mintală marcată de multiple simptome inexplicabile din punct de vedere medical. Aceste simptome afecteaza semnificativ capacitatea unei persoane de a desfășura activități importante, cum ar fi munca sau responsabilitățile familiale și sociale.


Tulburarea de somatizare a fost recunoscută cu mult timp în urmă de psihologi și psihiatri și a fost denumită inițial sindrom Briquet. Denumirea a fost dată în onoarea medicului francez Paul Briquet, acesta descriind pentru prima dată tulburarea, în secolul al XIX-lea. Toată lumea experimentează somatizarea, dar, pentru unii oameni, condiția devine atât de severă încât necesită tratament.


Cum se manifestă?


Persoanele cu tulburări de somatizare suferă o serie de simptome fizice vagi, care implică cel puțin patru funcții fizice sau părți ale corpului diferite. Simptomele fizice care caracterizează fenomenul de somatizare nu pot fi atribuite condițiilor medicale sau utilizării medicamentelor, iar persoanele cu tulburări de somatizare suferă adesea numeroase teste medicale cu rezultate negative înainte de identificarea cauzei psihologice.


De asemenea, simptomele pot varia destul de mult, imitând uneori anumite boli, iar persoanele afectate pot vizita, de obicei, mai mulți medici pentru a descoperi boala. Totuși, trebuie reținut că în ciuda faptului că simptomele fizice ale tulburării de somatizare nu au explicații medicale, pacienții nu se prefac intenționat și simt durere și disconfort pentru perioade lungi de timp.


Somatizarea este o condiție ce poate fi periculoasă, deoarece pacienții pot ajunge să consume diferite medicamente, riscând astfel interacțiuni medicamentoase dăunătoare.

Simptomele cele mai frecvente includ:

- Tulburări gastro-intestinale, precum greață și vărsături, balonare, diaree sau intoleranță alimentară;

- Tulburări sexuale sau de reproducere, cum ar fi durerea în timpul actului sexual, problemele menstruale sau disfuncția erectilă.

- Dureri de cap, de spate sau la nivelul articulațiilor;

- Dificultăți la înghițire sau vorbire;

- Dificultăți de respirație;

- Retenție sau incontinență urinară;

- Oboseală;

- Tulburări neurologice, precum convulsii, probleme de coordonare și echilibru, paralizie.


În cele mai multe cazuri, mai importantă decât simptomele fizice este modalitatea prin care se interpretează și se reacționează la acestea. Exista numeroase gânduri, sentimente și comportamente ce pot să apară, de exemplu:

- Îngrijorarea permanentă cu privire la boala potențială;

- Interpretarea senzațiilor fizice normale ca semn de boală fizică severă;

- Teama persistentă că simptomele sunt grave, chiar și atunci când nu există dovezi;

- Gândirea că senzațiile fizice sunt amenințătoare sau dăunătoare pentru viață;

- Sentimentul că evaluarea și tratamentul medical nu au fost adecvate.

De foarte multe ori, aceste simptome pot fi diminuate cu ajutorul psihoterapiei.


Care sunt cauzele?


Cauzele exacte ale tulburării de somatizare nu sunt pe deplin cunoscute. Cu toate acestea, oricare dintre următorii factori pot juca un rol important:

- Factorii genetici și biologici, cum ar fi sensibilitatea crescută la durere;

- Influența familială, atât din punct de vedere genetic, dar și al mediului;

- Trăsăturile de personalitate privind negativitatea, putând influența modul în care este identificată și percepută o boală și simptomele ei;

- Scăderea gradului de conștientizare sau de prelucrare a emoțiilor;

- Comportamentul învățat, de exemplu atenția sau alte beneficii obținute de la cei apropiați pe timpul bolii.


Factorii de risc ce pot crește șansele de apariție a tulburării de somatizare includ:

- Anxietatea sau depresia;

- Asocierea cu o afecțiune medicală sau cu recuperarea după una;

- Experimentarea unor evenimente de viață stresante, violente sau traumatizate;

- Existența unui nivel mai scăzut socio-economic și cultural.


Complicații posibile


Tulburările de somatizare pot fi asociate cu următoarele complicații:

- Afectarea stării de sănătate;

- Reducerea imunității;

- Afectarea activităților zilnice, inclusiv prin dizabilități fizice;

- Afectarea relațiilor sociale;

- Alte tulburări de sănătate mintală, precum depresie, anxietate și tulburări de personalitate;

- Probleme financiare datorate vizitelor excesive la medici și investigațiilor repetate;

- Creșterea riscului de sinucidere asociat depresiei.


Tratamentul


Psihoterapia este necesară în cele mai multe cazuri. Aceasta se concentrează asupra modificării tiparelor negative ale gândurilor, sentimentelor și comportamentelor care contribuie la existența simptomelor somatice. Tratamentul urmărește ajutarea pacienților să identifice gândurile disfuncționale și să dezvolte explicații raționale pentru sentimentele lor.


Pacienții cu tulburări de somatizare își reduc, de obicei, nivelul de activitate fizică din cauza disconfortului sau a temerii de a nu agrava simptomele. Terapia vizeaza creșterea progresivă a activității, evitând suprasolicitările care ar putea întări temerile. De asemenea, relaxarea, comunicarea și odihna reprezintă factori extrem de importanți în reușita tratamentului. În unele cazuri, pot fi recomandate și anumite medicamente.